Istoric

INCEPUTURILE ALIMENTARII CU APA A BRAILEI

Din cele mai vechi timpuri, omul a fost in cautarea hranei si a apei si isi alegea locul de trai in vecinatatea apei si a surselor de hrana.

Primele asezari omenesti din zona Brailei au aparut in anii 3500 – 3000 i.Hr. in apropierea Dunarii unde oamenii au gasit apa din belsug precum si hrana necesara (peste si vanat) fara eforturi deosebite.

Pentru locuintele sezoniere construite pe grinduri, in balta, apa era la indemana, in schimb pentru locuintele construite pe terasa, in zone neinundabile, apa a constituit o problema.

Din acele vremuri indepartate nu detinem informatii despre modul in care s-a rezolvat alimentarea cu apa pe terasa. Dar odata cu aparitia mestesugului olaritului apar marturii materiale despre recipiente necesare transportului si depozitarii apei pentru nevoile gospodaresti ale asezarilor din zona.

Vase pentru depozitat apa

Cultura Boian, 4000 – 5000 [.Hr

Epoca fierului, circa 800 – 600 [.Hr.

Mai tarziu, la nivelul evului mediu putem spune ca apa era procurata prin saparea unor puturi intrucat in vatra orasului medieval au fost descoperite unele puturi care au fost datate ca fiind executate in epoca lui Mircea cel Batran (sec. XIV – XV).

Numele orasului Braila a fost consemnat pentru prima data la 20 ianuarie 1368 intr-un document scris, prin care Vlaicu Voda acorda privilegii comerciale negustorilor brasoveni. Dealungul istoriei orasul Braila a cunoscut numeroase razboaie, asedii, cuceriri, sase arderi si trei secole de stapanire otomana.

In anul 1540 Braila este ocupata de turci care construiesc aici o cetate de zid, iar in 1542 infiinteaza raiaua Braila.

Nu gasim raspunsul la intrebarea fireasca: “Cum se alimentau cu apa locuitorii orasului care impreuna cu garnizoana turceasca numarau in jur de 3 – 4.000 suflete, in mod deosebit in perioada deselor asedii cand se puneau probleme grele din acest punct de vedere?”.

Un raspuns posibil la aceasta intrebare il poate da primul plan al orasului executat de ofiterul austriac JOHAN von WERMATTI in anul 1789 – 1790 in care avem reprezentarea clara a unei fantani cu un debit capabil sa satisfaca cerintele zilnice ale cetatii si pentru perioada de asediu. Tot din perioada stapanirii otomane a orasului s-a pastrat pana in zilele noastre o baie turceasca ce presupune un consum mare de apa ce posibil a fost adusa cu sacalele.

Planul cetatii Braila ridicat in 1789 de ofiterul austriac Johann von Wermatti.

In perimetrul primului zid al citadelei este marcata fantana pentru cazuri de asediu.

Mai multe informatii despre alimentarea cu apa avem dupa revenirea orasului la TARA ROMANEASCA In urma Tratatului de la Adrianopole din 1829 care a pus capat razboiului Ruso – Turc. In aceasta perioada se produce o adevarata inflorire a orasului.

Panorama orasului dupa o gravura de

Alois von Saar, Viena 1826

Odata cu inmultirea populatiei si cu extinderea suprafetei orasului a fost necesara o cantitate mai mare de apa. Se cunosc o serie de mentiuni in arhive, referitoare la problema alimentarii cu apa a orasului intre anii 1829 si 1888 cand s-a executat cea mai mare parte din reteaua de conducte de apa ale orasului din acea vreme. Astfel in anii:

 

    • 1834 se hotaraste de catre PRIMARIE amenajarea a doua cismele publice in Gradina Mare pentru a usura procurarea apei menajere;
    • 1836 – Braila primeste statutul de porto franco si incepe construirea cheiului portului;
    • 1847 se amenajeaza Vadul Sacagiilor pentru a usura aducerea apei de la Dunare in oras
    • 1850 – Se construieste cazarma orasului;
    • 1851 apar primele manifestari ale grijei edililor braileni pentru intretinerea orasului si a curateniei sale. La 26 aprilie Carmuirea Brailei impunea “sa se indatoreasca toti sacagii ca in toate duminicile sa stropeasca cu donitele lor toate ulitele orasului spre a potoli populatia”;
    • 1858 se trece la iluminatul public cu lampi de petrol;
    • 1863 se construieste pe locul viitoarei mori VIOLATUS un nou vad, podit cu lemn pentru sacagii.

Portul si orasul Braila

dupa o xilogravura aparuta intr-un ziar german la jumatatea secolului trecut

Problema apei a continuat sa existe iar edilii au cautat solutii pentru rezolvarea ei. Imbunatatiri substantiale ale solutiei aducerii apei cu sacaua si vinderii ei de catre sacagii nu se intrevedeau. S-au cautat si alte solutii de moment ca spre exemplu:

 

    • 1859 ULRICH WEIBL propune ca “In fiecare piata a orasului sa se infiinteze un put care sa aibe intransul si o tulumba mare si bine construita, dand intr-un minut saisprezece vedre de apa”;
    • 1860 SIMON POPER propune instalarea unei masini hidraulice pe malul Dunarii pentru aprovizionarea cu apa a populatiei orasului urmand “sa aduca apa cu abundenta in oras, in depozite si la particulari, care proiect socotindu-l destul de favorabil in interesul acestui oras”;
    • 1863 ULRICH WEIBL si SIMON POPER intocmesc un proiect de alimentare cu apa a orasului asumandu-si responsabilitatea:
    • importului masinilor hidraulice ce urmau sa fie montate pe malul Dunarii;
    • realizarea unui rezervor de apa;
    • construirea statiei de pompare distribuitoare;
    • construirea in principalele piete ale orasului a cate o fantana din piatra sau metal in forma de piramida din care permanent sa se scoata apa prin 4 tevi de metal. Fantanile urmau a fi folosite pentru caz de incendiu si pentru satisfacerea nevoilor locuitorilor;
    • construirea unei fantani in Gradina Publica pentru udarea gradinilor si a plantatiilor;
    • construirea a doua fantani in curtea cazarmii si una in curtea spitalului.

Termenul pentru executarea acestor lucrari era de 3 ani, iar costul proiectului era de 13.500 galbeni.

Cei doi isi rezervau dreptul de a contracta in particular cu locuitorii orasului abonamente pentru ca acestia sa beneficieze de canale in curte si locuinte.

    • 1866 G.D. LIFRAY se angajeazs ss aducs aps din Dunsre prin intermediul unor tuburi;
    • 1868 se construiedte calea ferats Galati – Braila;
    • 1870 L.C. MANESSIS aflat in tratative cu Primaria Bucurestiului se adresa Primariei Braila “daca comuna poate dispune anual de 548.957 franci si 90 centime, Societatea VITALI se va insarcina sa execute in termen de 2 ani lucrare pentru 5.000.000 franci precum canalizare, pavaje, trotuare, alimentare cu apa a orasului si iluminarea cu gaz de carbuni”.

Toate aceste proiecte nu au putut fi acceptate din lipsa de fonduri.

 Braila dupa un reportaj fotografic din 1872

 

    • 1874 – Primaria Braila constata ca rezolvarea problemei apei nu mai poate fi amanata si hotaraste darea in antrepriza a “constructiei si a instalatiilor necesare apei filtrate”.
    • 1875 se publica primul caiet de sarcini pentru alimentarea cu apa a orasului.

Au fost prezentate mai multe proiecte, au fost organizate licitatii in repetate randuri dar nu a fost acceptant nici un ofertant.

    • 1878, 123 braileni adreseaza un memoriu PRIMARIEI prin care solicita executarea lucrarilor de canalizare si alimentare cu apa a orasului. Cererea era motivata prin faptul ca introducerea apei ar garanta “salubrizarea publica a intregii urbe, caci prin apa se poate face curat\enie, la cazuri de incendiu (ce niciodata` nu dorim) tot de apa avem mare necesitate si, in fine, apa in toate ocaziile se reclama in general”. Pentru a nu se invoca, din nou, lipsa fondurilor solicitantii insista “d-a nu se abandona introducerea apei pentru alta`data`, cand si costul ar fi cu 30 % mai superior si, in caz de abonamente, noi subscriitorii prezentei sa ne considerati deja abonati”;
    • 1881 ca urmare Primaria a inceput o noua serie de publicatii pentru organizarea licitatiilor insa ofertanti ca GEO BOVER, GH. MUNTEANU, COMPANIA GENERALA DE CONDUCTE LIEGE, s.a. – nu au fost admisi;
    • 1887 inginerul C.M. MIRONESCU elaboreaza la solicitarea Primariei “Proiectul pentru alimentarea cu apa a orasului Braila” cu o capacitate de 4.000 mc/zi.

Este interesant de aflat ca PROIECTUL Ing. C.M. MIRONESCU exista si astazi si se pastreaza, in original, deocamdata la MUZEUL BRAILEI.

Proiectul ing. C.M. MIRONESCU din 1887 pentru alimentarea cu apa

a orasului Braila

 

 

  • 1887 – Executia proiectului a fost adjudecata de CASA KENEDY din Scotia. Lucrarile au fost incepute in martie 1888.
  • 1888 – iunie 27. Consiliul Comunal Braila decide ca antreprenorul poate incepe “exploatarea apei” chiar daca bazinele de filtrare nu sunt terminate. Motivatia a fost “de a inlesni cu o ora mai inainte cetatenilor braileni apa atat de mult asteptat`”;
  • 1888 – octombrie. Se pune partial in functiune sistemul de alimentare cu apa a orasului Braila, constand din: priza de apa din Dunare de tip crib, conducta de aspiratie, doua masini cu abur avand pompe de aspiratie si refulare, bazin de decantare, partial reteaua de distributie si fantani publice pentru distibuirea apei. Programul de functionare a sistemului era intre orele 6 – 9, 12 – 14, 17 – 20.

Din acest moment consideram ca a inceput sa functioneze in orasul Braila serviciul public de alimentare cu apa in sistem centralizat.

Important este ca o parte din lucrarile realizate dupa proiectul ing. C.M. MIRONESCU se afla inca in functiune dupa 115 ani. Intre acestea enumeram: decantoare, filtre, rezervorul de inmagazinare de 1.000 mc capacitate, ca si portiuni din reteaua oraseneasca de distributie (conducte din fonta de 350 si 400 mm diametru).

“Fontana pentru gradina Sf. Nicolae”

Proiect ing. C.M. MIRONESCU